Portugalia

Numele oficial: Republica Portugheză (República Portuguesa);
Forma scurtă: Portugal;
Codul de țară ISO: pt;
Ora oficială: Western European Time (UTC +0h);
Prefixul telefonic de țară: +351;
Populație: 10.833.816 locuitori;
Limba oficială: portugheza;
Ziua Națională: 10 iunie - moartea
poetuluil național Luís de Camões (1580);
Moneda: euro;
Stat membru al UE: de la 1 ianuarie 1986;
Stat membru al spațiului Schengen: de la 26 martie 1995;
Forma de guvernământ: republică semi-prezidențială;
Suprafaţa: 92.212 km²;
Capitala: Lisabona (550.000 de locuitori; 2.900.000 în zona metropolitană);
Alte oraşe:
Porto - este al doilea oraș ca mărime, din al cărui nume latinesc (Portus Cale) a derivat numele țării, și numără aproximativ 240.000 locuitori (1,5 milioane în zona Grande Porto);
Guimarães - orașul în care a luat naștere Portugalia;
Aveiro - „Veneția” portugheză;
Coimbra - orașul cu cea mai veche universitate din țară, și una din cele mai vechi din Europa;
Faro - capitala regiunii de sud a Portugaliei, numită Algarve;
Funchal - cel mai important oraș din Arhipelagul Madeira;
Ponta Delgada - capitala administrativă a arhipelagului Azore.

Localizare geografică:
Partea continentală este situată în extrema sud-vestică a Peninsulei Iberice, având granița de nord și est cu Spania și Oceanul Atlantic la vest și sud. Teritoriul portughez include și două regiuni autonome: Arhipelagurile Azore şi Madeira, din Oceanul Atlantic. Arhipelagul Madeira este alcătuit din insulele Madeira, Porto Santo, Desertas și Selvagens, iar Arhipelagul Azore este format din 9 insule: Santa Maria, São Miguel, Terceira, Graciosa, São Jorge, Pico, Faial, Flores și Corvo.

Împărțirea administrativ-teritorială:
- 2 regiuni autonome: Insulele Azore și Madeira;
- 18 districte: Aveiro, Beja, Braga, Braganca, Castelo Branco, Coimbra, Evora, Faro, Guarda, Leiria, Lisboa, Portalegre, Oporto, Santarem, Setubal, Viana do Castelo, Vila Real, Viseu

Relief: partea nordică este muntoasă, iar cea din sud e zonă de câmpie; fluviul principal al țării este Tagus (Tejo în portugheză), care izvorăște din Spania și se varsă în Atlantic prin estuarul Lisabona; punctul cel mai înalt al țării se află în Insulele Azore - vulcanul Pico (2351m).

Clima Portugaliei este caracterizată de ierni blânde şi veri călduroase, cu variații, însă, de la o regiune la alta. În nord se înregistrează mai multe precipitaţii şi temperaturi mai joase, iar în zona de interior temperaturile sunt mai mari. La sud de râul Tejo se simte influenţa mediteraneană, cu veri mai lungi şi mai calde. În Arhipelagul Madeira clima este mediteraneană, cu temperaturi blânde și plăcute pe tot parcursul anului, în vreme ce în Azore este temperat oceanică, cu ploi abundente.

Repere istorice:
Portugalia, cu granițele stabilite în sec. al XIII-lea, este una dintre cele mai vechi națiuni din Europa. Triburile iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Portugaliei în antichitate au fost supuse de romani în sec. I – II î. Hr. Lusitania, devenită provincie a Imperiului Roman, este cucerită în sec. al X-lea de triburile germanice, în sec. al XI-lea de către vizigoți, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor. Din secolul al X-lea, ținuturile cuprinse între râurile Minho și Douro sunt desemnate cu numele de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al orașului Porto. În timpul Reconquistei (sec. IX - XIII), pe teritoriul eliberat de sub dominația arabă ia ființă, în 1095, comitatul Portugaliei, iar în 1139 Regatul Portughez. În 1147 este recucerită Lisabona, în 1249, provincia sudică Algarve, ultima aflată sub stapânire arabă. La încheierea Reconquistei sunt trasate hotarele cu Spania vecină, Portugalia fiind primul stat european care își fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. În 1415 începe cucerirea primelor așezări de pe coasta nord-africană, apoi expansiunea pe litoralul Africii Occidentale prin Henric Navigatorul, Bartolomeu Diaz atinge Capul Bunei Speranțe, Vasco da Gama descoperă drumul maritim spre India, iar Pedro Ivares Cabral debarcă în 1500 pe litoralul Braziliei. În sec. al XV-lea și la începutul sec. al XVI-lea, Portugalia devine o mare putere maritimă, punând bazele unui vast imperiu colonial. Apogeul expansiunii teritoriului și al înfloririi economice și culturale este atins în timpul domniei regelui Manuel I. La jumătatea sec. al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare putere maritimă, iar in 1822 Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, se proclamă independentă. La 5 octombrie 1910 monarhia este abolită, iar Portugalia se proclamă republică. Lovitura de stat militară din 1926 deschide calea dictaturii lui Antonio de Oliveira Salazar, care impune în 1933 o constituție de tip fascisto-corporatist. În 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO, iar în 1974 o insurecție militară - Revoluția Garoafelor Roșii, înlatură pe succesorii lui Salazar și deschide calea restaurării democrației. Portugalia devine în 1986 membru al Uniunii Europene.

Patrimoniu cultural: Portugalia este înscrisă pe lista de patrimoniu UNESCO cu 15 situri, printre care: centrul istoric al orașelor Porto, Évora, Guimarães, regiunea viticolă Alto Duoro, peisajul și cultura viticolă de pe insula Pico, Universitatea din Coimbra, mănăstirile din Alcobaça, Batalha, Tomar, turnul Belem din Lisabona.

Literatură: Luís de Camões și Fernando Pessoa sunt poeții clasici și figurile emblematice ale literaurii portugheze, iar José Saramago este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1998).

Muzică: Fado este stilul muzical cel mai adesea asociat cu Portugalia, Amália Rodrigues fiind cea mai cunoscută reprezentantă a sa; generația contemporană de artiști fado îi include pe Mariza sau Camané.

Gastronomie: Bucătăria portugheză se bazează mai ales pe fructe de mare, peștele bacala fiind un ingredient clasic; mâncăruri tipice: sardine fripte, arroz de marisco (orez cu fructe de mare), caldo verde (o supă de gulii) și dulciuri precum pastel de nata, o specialitate din Belem. Portugalia are o îndelungată tradiție vinicolă; vinuri faimoase: Porto, Verde și Madeira.

Lisabona

Capitala Portugaliei este cel mai vestic oraş al Europei continentale, situat la vărsarea râului Tejo, pe ţărmul Oceanului Atlantic, la 300 de km de Algarve şi la 400 de km de graniţa cu Spania. Lisabona este una dintre cele mai vechi oraşe ale Europei - mai vechi decât Roma, Londra sau Paris. Asemenea oraşelor Amman, Roma sau San Francisco, şi Lisabona a fost construită pe şapte coline, ce veghează peste Rio Tejo.
Orașul este foarte clar delimitat în jurul centrului istoric. Acest fapt a condus la apariția unor orașe de sine stătătoare în imediata apropiere a Lisabonei cum ar fi Loures, Amadora sau Oeiras, care fac parte din zona metropolitană Lisabona. Lisabona este o adevărată metropolă, un centru financiar, comercial, mediatic, educaţional şi turistic însemnat. Cu toate acestea, agitația Lisabonei este infinit mai mică, prin comparație cu restul capitalelor Europene. Catedrale gotice, mănăstiri maiestoase și muzee interesante - toate fac parte din peisajul mirobolant, dar adevaratele frumuseți ale orașului Lisabona pot fi găsite doar explorand aleile înguste și străduțele elegante ale centrului vechi.

Obiective turistice:
Mănăstirea Jeronimo este trecută pe lista Patrimoniului Universal UNESCO și este locul de odihnă veșnică al lui Vasco da Gama. Mănăstirea Jeronimo este cel mai impresionant simbol al puterii și bogăției Portugaliei în perioada marilor descoperiri geografice.

Turnul Belem, construit în anul 1515 ca o fortăreață cu rol de apărare la intrarea în portul Lisabona, a fost punctul de plecare al multor expediții iar pentru navigatori era ultimul lucru pe care-l vedeau de pe pământul țării mamă până la întoarcerea de pe mare. Turnul Belem este un monument închinat Portugaliei din perioada marilor descoperiri, fiind deseori folosit drept simbol al țării. UNESCO a trecut Turnul Belem pe lista monumentelor ce fac parte din patrimoniul universal.

Oceanariu Lisabona este primul aquarium care a inclus habitate oceanice într-un singur mediu controlat în care au fost recreate ecosisteme oceanice impresionante. Adăpostește replicile a 4 ecosisteme oceanice diferite: Atlantic, Indian, Pacific și Antarctic.

Palatul Ajuda este de o extravaganță debordantă. Deși construcția acestui palat nu a fost finalizată conform planului din cauza exilării familiei regale în Brazilia, cauzată de invazia armatelor lui Napoleon, este totuși una dintre cele mai frumoase clădiri romantice din Europa. La intrarea principală sunt 23 de statui din marmură, fiecare dintre ele reprezentând un atribut anume, cum ar fi generozitatea și gratitudinea.

Piața comercială, sau Praça do Comércio, reprezintă începutul centrului Lisabonei, fiind denumită și „Teritoriul Palatului” - Terreiro do Paço.

Alfama este cel mai vechi cartier al Lisabonei, unde se păstrează atmosfera musulmană cu străduțe înguste și neregulate. Ca și Alfama, Bairro Alto (partea de sus a orașului) este o enclavă istorică datând din 1513. Aici se ajunge cu Liftul Santa Justa. Acest cartier este plin de vânzători ambulanți, dughene, cafenele pitorești și sunetele muzicii negrilor, care oferă zonei un colorit autentic. În timpul nopții cartierul prinde o nouă înfățișare, fiind animat de muzica Fado din cafenele și lampadarele victoriene de pe străduțele pietruite.

Porto

În jurul anului 200 î. Hr., la gura de vărsare a râului Douro în Oceanul Atlantic, romanii au pus bazele unei colonii comerciale pe care au numit-o Portus Cale. Se pare că numele Cale („cale” înseamnă frumos) a fost dat în antichitate de către fenicieni, iar „Portul frumos” s-a dezvoltat an de an. Adevărata afirmare a orașului a venit însă abia în epoca marilor descoperiri geografice din secolele XV-XVII. Dezvoltarea orașului se datorează și comerțului cu vinuri care s-au produs în Porto încă de pe vremea romanilor. Curios este că vinurile produse aici erau vinuri absolut normale până prin 1860 când un comerciant britanic, căutând o metodă de a-i îmbunătăți capacitatea de conservare, a amestecat vinul cu o băutură spirtoasă. Rezultatul a fost pe placul cumpărătorilor astfel că vânzările, respectiv producția, au crescut foarte mult, ducând la apariția a uriașe spații de depozitare în partea de sud a orașului, numită Vila Nova Gaia.

Obiective turistice:
Piața Libertății (Praça da Liberdade) care conectează centrul vechi al orașului de zona modernă. Pornind de aici începe bulevardul „Avenida de los Aliados”, unde se află clădiri moderne din secolul XX, primăria orașului sau diferite sedii de bănci.

Palatul Bursei, construit în sec. XIX din granit şi marmură, a adăpostit conducerea oraşului, apoi tribunalul şi bursa. În zilele noastre aici pot fi vizitate mai multe expoziţii, care prezintă istoria orașului Porto.

Gara São Bento, situată lângă Catedrala din Porto, este deschisă permanent iar pe pereţii ei pot fi văzute momentele mai importante ale istoriei oraşului imortalizate în ceramică portugheză azulejo.

Biserica Sf. Francisc (Igreja São Francisco) este una dintre cele mai frumoase biserici ale Portugaliei, ale cărei ornamente interioare sunt placate cu 400 kg de aur.

Catedrala din Porto, construită în sec. XII, când a fost folosită ca biserică fortificată, cu turnuri şi bastioane de veghe. Interiorul catedralei a fost reconstruit în secolul XVII.

Vila Nova de Gaia – căminul vinului de Porto, se află vizavi de oraşul vechi din Porto, pe cealaltă parte a podului Ludovic I. Înscripţiile de pe ţiglele roşii, literele uriaşe de neon care luminează noaptea şi numele care ornează velele bărcilor barco rabelos aflate în port, fac reclamă marilor distribuitori britanici de vin (Taylor, Graham, Cockburn, Sanderman). În majoritatea caselor de vin sunt prezentări şi degustări de vin gratuite.

Zona „Foz do Douro” este situată în zona occidentală a orașului, unde râul Douro se întâlnește cu oceanul Atlantic. Aici se găsește „Castelul de Branză” (Castelo do Queijo) și Fortăreața Sao Joao Batista.