Germania

Numele oficial: Republica Federală Germania (Bundesrepublik Deutschland);
Codul de țară ISO: DE;
Ora oficială: CET (UTC+1);
Prefixul telefonic de țară: +49;
Moneda: euro;
Ziua Națională: 3 octombrie (Ziua unității germane - 1990);
Suprafaţa: 357.021 km²;
Populație: 83.149.300 locuitori; cca. 13% nu au cetățenie germană;
Limba oficială: germana; limbile recunoscute ale minorităților etnice: daneza, germana de jos, limbile sorabe, romani, limbile frizone;

Religie: protestanți (32,3%), catolici (31%), musulmani (5%), niciuna (29,6%), altele (2,1%);

Capitala: Berlin (3,6 milioane de locuitori);
Principalele oraşe: Hamburg, München, Köln, Frankfurt, Stuttgart, Düsseldorf, Dortmund, Essen;

Forma de guvernământ: republică federală parlamentară;
Șeful statului (președinte federal): Frank-Walter Steinmeier (din 19 martie 2017);
Cancelarul federal (şeful executivului): Olaf Scholz (din 8 decembrie 2021)

Localizare: Europa centrală;
Vecini: la nord - Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est - Polonia și Republica Cehă; la sud -  Austria și Elveția; la vest - Franța, Luxemburg, Belgia și Olanda;

Relieful este predominant muntos, coborând în trepte de la Sud spre Nord. În nord se află Câmpia Germaniei de Nord, în partea centrală masivele hercinice cu aspect de podiș: Harz, Masivul șistos Renan, Munții Pădurea Turingiei, Jura Suabă, Jura Franconiană, Munții Metalici, Pădurea Boemiei, Pădurea Neagră. În sudul țării se desfășoară Alpii Bavariei, cei mai înalți munți de pe teritoriul țării (2963 m în Vârful Zugspitze). La poalele acestora se întinde Platoul Bavariei, cu aspect monoton, care se înclină spre Nord către Valea Dunării.

Clima este temperată, cu o temperatură medie anuală de 9°C, în care predomină vânturile vestice umede. În partea de nord și nord-vest, clima este oceanică; ploile cad pe parcursul întregului an, cu un maxim în timpul verii. Iernile sunt blânde, iar vara temperaturile pot depăși 30°C. În zonele estice, clima este mai mult continentală; iernile pot fi foarte reci, verile pot fi foarte calde, iar adesea sunt consemnate perioade de secetă. Germania centrală și de sud sunt regiuni de tranziție, care variază de la o temperatură moderat oceanică la continentală.

Economie
Germania are cea mai puternică economie a continentului european şi a patra mare economie a lumii, după SUA, China și Japonia. Economia Germaniei este o „economie socială de piaţă”, care promovează antreprenoriatul şi urmărește, simultan, menținerea asigurării unui echilibru la nivel social.
Economia Germaniei este puternică în sectoare precum cel al construcțiilor de mașini, autovehiculelor, aerospațială, logistică, industria chimică și farmaceutică. Companiile germane excelează în sectoare precum IT&C, nanotehnologii, optoelectronică, tehnologie medicală şi biotehnologie. Guvernul german depune eforturi deosebite pentru a menține şi sprijini inovarea şi cercetarea, prin stimularea unei strânse cooperări între lumea științei şi industrie.

Cultura
Contribuțiile germane la cultura mondială sunt numeroase. Germania a fost locul de naștere al unor renumiți compozitori precum Ludwig van Beethoven, Johann Sebastian Bach, Johannes Brahms și Richard Wagner; poeți precum Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich Schiller; filosofi ca Immanuel Kant, Georg Hegel, Karl Marx sau Friedrich Nietzsche; de asemenea, oameni de știință de calibrul lui Albert Einstein sau Max Planck.

Istorie:
Diferite triburi germanice au ocupat nordul Germaniei încă din antichitate. În timpul epocii migrațiilor, triburile germanice s-au extins spre sud. Începând din secolul al X-lea, teritoriile germane au format o parte centrală a Sfântului Imperiu Roman. În secolul al XVI-lea, regiunile germane din nord au devenit centrul Reformei protestante.
Sfântul Imperiu Roman (962-1806)
Pe timpul dinastiei începute de Otto I, între anii 919 și 1024, s-au consolidat ducatele Lorenei, Saxoniei, Franconiei, Șvabiei, Turingiei și Bavariei, iar regele german a fost numit în 962 Împărat romano-german al acestor regiuni. Orașele din nordul Germaniei s-au dezvoltat, făcând parte din Liga Hanseatică.
Edictul Bulei de Aur din 1356 a conferit imperiului o constituție ale cărei principii de bază aveau să dureze până la destrămarea imperiului. Aceasta stabilea alegerea împăratului de către șapte principi electori, care controlau unele din cele mai puternice principate. Începând cu secolul al XV-lea, împărații au fost aleși, aproape fără excepție, din cadrul dinastiei austriece de Habsburg.
În 1517, călugărul Martin Luther și-a publicat cele 95 de Teze prin care ataca unele practici ale Bisericii Catolice, începând, astfel, Reforma Protestantă. O confesiune distinctă, luterană, a devenit după 1530 religie oficială în mai multe teritorii germane. Conflictul religios a dus la Războiul de treizeci de ani (1618-1648), care a devastat ținuturile germane, populația fiind redusă cu 30%. Pacea Westfalică din 1648 a pus capăt războaielor religioase dintre statele germane, dar imperiul a fost împărțit de facto în numeroase principate independente. Din 1740 monarhia austriacă de Habsburg și Regatul Prusiei au dominat istoria germanilor. În 1806 Imperiul a fost dizolvat, ca urmare a Războaielor Napoleoniene.
Restaurație și revoluție (1814-1871)
În urma căderii lui Napoleon Bonaparte, a fost organizat, în anul 1814, Congresul de la Viena și a fost fondată Confederația Germană (Deutscher Bund), o ligă formată din 39 de state. Dezacordul cu ideile politice ale restaurației a dus la întărirea mișcărilor liberale, care cereau unitate și libertate. În contextul unei serii de mișcări revoluționare în Europa, intelectualii și oamenii de rând au adus revoluția de la 1848 și în Confederația Germană. Pentru prima dată, culorile negru-roșu-galben au fost alese pentru a reprezenta mișcarea, aceste culori devenind, mai târziu, culorile drapelului german.
Regele Wilhelm I al Prusiei, care era din ce în ce mai influențat de ideile liberale, l-a numit în 1862 pe Otto von Bismarck prim-ministru al Prusiei. Bismarck a ieșit victorios în războiul din 1864 împotriva Danemarcei și în războiul austro-prusac din 1866, în urma căruia s-a creat o Federație Nord-Germană (Norddeutscher Bund) care a împiedicat Austria să se mai amestece în politica celorlalte state germane.
Imperiul German (1871-1919)
Statul german modern a fost proclamat la 18 ianuarie 1871, după înfrângerea francezilor în Războiul franco-prusac, şi s-a numit „Imperiul German”. Această entitate statală a rezultat din unificarea numeroaselor formațiuni statale germane din centrul Europei, în jurul Regatului Prusiei. Imperiul German îşi încheie existența în anul 1919, după înfrângerea din Primul Război Mondial.
Republica de la Weimar (1919-1933)
După război, din cauza crizei economice și a condițiilor aspre de pace dictate de Tratatul de la Versailles, a izbucnit revoluția. Germania a fost proclamată republică, iar monarhia abolită. Revoluția s-a sfârșit în august 1919, când a fost înființată oficial Republica de la Weimar și a fost adoptată Constituția Weimar. Republica a pus bazele unui sistem politic parlamentar democratic, însă criza economică profundă cauzată de condițiile de pace copleșitoare a generat un val de nemulțumire populară care a favorizat creșterea influenței extremismului de dreapta. Mulți conservatori au fost atrași de doctrina revanșardă a Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (Partidul nazist).
Al treilea Reich (1933-1945)
La 30 ianuarie 1933, președintele Paul von Hindenburg l-a numit pe Adolf Hitler cancelar al Germaniei. Folosindu-și puterea de a distruge orice rezistență, în decurs de câteva luni, Hitler a pus bazele unui stat centralizat totalitarist în care drepturile cetățenești de bază au fost abrogate. Politica externă a Germaniei a devenit agresivă și expansionistă, împingând omenirea spre al doilea război mondial. Războiul „fulger” (blitzkrieg) lansat asupra Poloniei la 1 septembrie 1939 a marcat începutul celui de-al doilea război mondial, care avea să se termine în mai 1945, prin capitularea necondiționată a Germaniei.
Germania postbelică
După înfrângerea din 1945, Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație aflate sub controlul puterilor învingătoare - Franța, UK, SUA, URSS, iar începând cu 1949 Germania este scindată în două state distincte: Republica Federală Germania, înglobând zonele de ocupație franceză, engleză şi americană şi Republica Democrată Germană, cuprinzând zona sovietică. În această perioadă, Berlinul a fost de asemenea divizat în patru, apoi două zone, iar capitala Republicii Federale Germania a fost mutată la Bonn. Cele două Germanii urmează istorii diferite timp de patru decenii: RFG cunoaște o dezvoltare remarcabilă, datorată unor reforme şi Planului Marshall, iar RDG devine cel mai dezvoltat stat din sfera de influență sovietică, având un regim politic autoritar. În contextul regional al prăbușirii regimurilor comuniste din estul Europei, RDG îşi încetează existenţa în 1990, iar RFG înglobează în interiorul granițelor sale landuri est-germane şi restabilește capitala la Berlin. Începând cu 1990, Germania a început să își consolideze rolul de putere globală şi de motor al proiectului Europei unite.

Berlin

Berlin, capitala Germaniei, situat pe râul Spree în Bundesland, statul federal Brandenburg, este cel mai mare oraș al Germaniei, având o populatie de 3,6 milioane de locuitori. Berlin este un oraș care a trecut prin niște transformări majore în ultimii 100 de ani. De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial orașul s-a desprins de trecut și a devenit unul dintre cele mai mari proiecte de construcție din întreaga Europă. Mare parte a orașului a fost reconstruită, restaurată și revigorată, prezentând astăzi o arhitectură extraordinară, o îmbinare perfectă între nou și vechi, care pune în lumina reflectoarelor istoria sa tumultuoasă, evenimentele care au conturat societatea germană și rolul important pe care l-a jucat Germania pe scena politică a lumii. Căderea Zidului Berlinului în anul 1989 a fost un moment de răscruce pentru această metropolă, care a fost divizată timp de peste 28 de ani. Berlinul de Est si Berlinul de Vest sunt acum unificate, dar mai există încă semne ale diviziunii ce a existat în trecut.

Printre cele mai importante obiective turistice din Berlin se află:
- Poarta Branderburg, un monument neo-clasic din secolul al XVIII-lea, martoră la mai multe evenimente istorice și considerată astăzi un simbol al Germaniei și al istoriei sale zbuciumate
- Reichstag (clădirea Parlamentului German), construită în secolul al XIX-lea, avariată grav de incendiul din 1933 și reconstruită în perioada 1989-1999, când i s-a adăugat o cupolă de sticlă
- Palatul Charlottenburg (reședința regilor germani), o construcție spectaculoasă în stil baroc din secolul al XVII-lea, cu un dom înalt de 50 m, înconjurat de parcul Charlottenburg, inspirat din designul Grădinilor Palatului Versailles
- Insula Muzeelor, un complex de cinci muzee ce dețin colectii foarte importante, situat în mijlocul râului Spree
- Catedrala din Berlin, o clădire impunătoare situată în Insula Muzeelor
- Parcul Tiergarten, o oază de liniște și verdeață cu o suprafață de peste 250 hectare.

Konstanz

Konstanz este un oraș important în sudul Germaniei, la frontiera cu Elveția, situat la locul de ieșire a Rinului din lacul Constance (cunoscut sub numele de Bodensee în limba germană). Lacul Bodensee este cel mai mare lac din Germania și al treilea lac din Europa Centrală, după lacul Balaton (Ungaria) și lacul Geneva (Elveția). De cealaltă parte a frontierei se află orașul elvețian Kreuzlingen. Cele două orașe sunt lipite unul de altul, granița trecând printre ele. Văzute de sus, ele par un singur oraș.
Istoria Konstanz are o vechime de peste 1000 de ani, iar multe dintre clădirile din orașul său vechi au datele de construcție marcate elegant pe fațada lor. Konstanz este unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Germania, deoarece în timpul celui de-al doilea război mondial aliații au evitat bombardarea, întrucât era prea aproape de Kreuzlingen din Elveția (țară neutră). Clima blândă, întinderea uriașă de apă albastră și limpede (peste 500 km²), urmele pe care le-a lăsat istoria de-a lungul secolelor, peisajele extraordinare, castelele elegante cu grădini minunate fac din această regiune o atracție atât pentru amatorii de cultură, cât și pentru iubitorii de natură. Insula Florilor Mainau este cunoscută pentru grădinile și parcul ce înconjoară domeniul în stil baroc al contelui Bernadotte. Tot pe lacul Constance se află și Insula Monahală Reichenau, trecută în patrimoniul UNESCO începând cu anul 2000. Cele trei bisericuțe de pe insulă sunt mărturii ale talentului arhitectonic al monahilor de aici.
Dintre clădirile vechi, cea mai proeminentă este Catedrala Maicii Domnului (Konstanz Munster). Ea datează din secolul al XI-lea, cu adăugiri ulterioare în secolele XV și XVII. Caracteristicile sale cele mai notabile includ intrarea principală datând din secolul al XV-lea, un interior minunat care include nave din 1460, precum și un Sfânt Mormânt din secolul al XIII-lea. Turnul oferă vederi excelente asupra orașului vechi.
Castelul Meersburg, unde vizitatorul se poate bucura de o perspectivă magnifică asupra lacului, este cel mai vechi castel din Germania care functionează în continuare ca reședință privată. A fost menționat pentru prima dată într-un document din 1113, dar este cu siguranță mult mai vechi.